Blogu' lui Marius Stupu

Nu lasa un adevar sa strice o stire buna

2011-02-12T22:29:00.000+02:00

Nu ştim de ce, dar speculăm, despre lume, despre viaţă, despre politică, luând de bune stirile, fie ele politice, sociale sau financiare. Le ascultăm ca nişte prizonieri din imaginea unui lagar nazist, inoculate prin megafoane, le luam gratis de pe sticla televizorului, le morfolim obosiţi de aşteptare şi aşa, gata umede şi moi din gura fără dinţi a subconştientului le regurgitam cu emfază ca nişte cunoscători, fanafaronându-ne cu ridicolul şi minciuna din ele formulând păreri, gata pregătiţi să le credem noi înşine. Ştirile inoculate sunt gata rumegate, special mestecate în saliva interesului personal sau de grup, asigurator, pregatite a fi servite ca adevăruri. Deformate şi cotcodacite de fufe prost rujate şi fardate sau de porci grasi si smecheri, stau la baza speculatiilor noastre idioate şi produc aplatizarea demnitatii si bunului simt.
Iată noua smecherie a secolului, presa. Încet, perfid, s-a transformat în putere de stat, ... cum adică ? puterea cui ? a poporului ? altă minciună. Suntem devoraţi încet fara sa ne dam seama de aceasta putere, cel mai perfid instrument de control al maselor, îmi vine sa strig, chiar nimeni nu vede ceaţa ? nu simte amorţeala ? Nu suntem decat niste alienaţi avizi de propia minciună, ne place, traim cu ea, ne hrănim cu ea, o devorăm fără ruşine ajungând în final sa fim ceea ce mancam.
Ce traim acum ? ce gândim ? ce mai simţim ? aproape nimic, minciuna şi sărăcia sub toate formele ei schimonosite face parte din viaţa noastră anihilând şi ultima fărâmă de demnitate. Cand aţi fost ultima oară prin ţara ? a, nu la vreo conferinta cu lunch gratis sau la vreo cumetrie ştiinţifică ? nu, ... aşa, cu trenul sau cu maşina pe un drum ca mai toate de la noi, de mâna a doua ? Daca nu aţi mai facut-o poate că ar fi timpul .
Aţi vedea sărăcia în forme de neânchipuit pentru pretenţiile dregătorior noştrii, fie ei români sau europeni. Şi daca mai era nevoie, pentru înca o data, natura noastră miloagă iese la suprafaţă şi o poţi vedea uşor cu ochiul liber când în loc de occidentalizarea în sens pozitiv prin civilizaţie urbanistică elementara, curaţenie, investiţii în infrastructură, teatru, galerii de arta, sau mai ştiu eu ce alte bazaconii "nemtesti", vezi ample investiţii în biserici, fie ele catolice sau ortodoxe. Da, suntem un neam cu rădăcini creştine dar aceasta resurecţie a constructiilor de rit unele megalomanice subliniază de fapt inclinaţia noastră mioritică spre aşteptare, fatalism, resemnare. Biserica ocupa locul rămas liber prin neprezentare, şi o face simplu, natural, liber, fara concurenţă. Că ascultăm şi asimilam învataturile creştine este un lucru bun, şi înalţător, folositor în orice etapă a devenirii noastre, dar nu trebuie să fie exclusivă, trebuie afirmată exprimarea liberului arbitru, întrebarea este cum ? Cum să gândim? Cum să ne depaşim condiţia mioritică? Cum să ne păstrăm demnitatea? Presa făţarnică denaturează fără ruşine informaţia în funcţie de interese ştiind că nu o poate pedepsii nimeni vreodată, dregătorii ne îngroapă în datorii pe noi şi pe copii noştrii fără să ne întrebe de vrem au ba, biserica ne înăbuşe revolta sufletului şi ne îndeamnă la pocainţă şi acceptare, şi noi ?... noi când mai înţelegem ? când mai gandim liber?
Fără demnitatea noastră furată de vremuri perfide, mai are rost efortul de a întelege ceva din lumea asta ? Nu dar cred ca putem să ... speculam în continuare ... aşa ... fără sens.

Simple speculaţii ? ! !

2008-09-18T08:27:00.014+03:00

De mai bine de un secol dolarul american este moneda de referinţă. Tipărirea dolarului american exclusiv în Statele Unite de către Federal Reserve conferă libertati inimaginabile. Pentru investiţii de orice natura făcute de vreun stat acesta trebuie să depună un efort substanţial de a avea banii necesari investitiei respective, în vreme ce Statele Unite işi permit sa tipăreasca acei bani fară acoperire valorică dupa bunul plac. Statele Unite au plănuit conspirativ această acţiune de mai bine de un secol scoţând pe piaţă fără acoperire în aur tone de dolari nou nouţi. Iată de ce balanţa comercială americană prezintă un deficit fabulos de aroximativ 2.5 mii de miliarde de dolari. Lupta americană pe pieţe se dă tocmai pentru ca dolarul să rămană valuta de bază în care se fac tranzacţiile mondiale pentru ca atat timp cât aceasta este moneda de schimb ei pot tiparii fără probleme şi fără jena dolari, trăind practic pe datorie faţă de restul lumii. Când Irak a inceput tranzacţiile petroliere în euro din noiembrie 2000 aceasta a dat o lovitură Statelor Unite pe care aceasta nu va uita uşor . Iran şi Siria state membre OPEC vor trece gradual la euro, iar in ultima instanta asta este şi intenţia întregului OPEC. Ceavez în Venezuela care poseda la rândul său 7% din petrolul lumii pe principiul conform căruia nu ţine ouale in acelaşi coş a trecut şi el la o combinaţie euro - dolar, adică şi-a schimbat o jumăte din rezervele valutare in euro. Banca Centrală a Rusiei şi a Chinei au făcut exact acelaşi lucru, aceasta este explicaţia pentru care exista un surplus de dolari pe piaţă şi o mare cerere de euro în acelaşi timp şi motivul pentru care dolarul scade în raport macroeconomic cu euro, valoarea dolarului va scădea din ce în ce mai mult şi americanii nu vor mai putea arunca pe piaţă dolari tipăriţi fără acoperire. Ţările lumii vor scapa de dolari şi vor cumpăra în euro petrol de la OPEC, pericolul real al retragerii investitorilor de pe piata americana şi deplasarea către euro va avea ca drept consecinţă directă căderea pietelor americane. Mecanismul de mentinerea artificiala a dolarului prin aranjamente politice ale USA cu China, Coreea de Sud, Taiwan şi Japonia. ţări ce produc aproape tot ce consuma USA va avea un sfarsit accelerat in cel mai scurt timp deoarece America le împrumută dolari ca să producă, apoi ele îşi vând marfa pe piaţa Americana, iar din ciştiguri işi plătesc datoriile facute la americani, deci dolarii se intorc de unde au plecat. Asia în schimb pe zi ce trece înclină talerul catre euro, pentru ca are nevoie de petrol, iar OPEC va vinde in curind exclusiv pe EURO. Planul american de redresare presupune atacarea pe criteriul terorismului international generalizat a tuturor ţărilor asiatice care au trecut la vânzarea în euro a petrolului sau care işi trec rezervele naţionale in euro. Marea Britanie înca nu a trecut la euro, stând ca de obicei în expectativă şi urmarind evolutia evenimentelor.

Vom trai si vom vedea !

Speranţa nu mai este fată mare !

2008-09-15T22:17:00.003+03:00

Minunată patrie, decadent popor, jalnici conducători. Mă întreb deseori cum despletita nebună a delăsării a dat cu liota în fii şi ficele neamului şi cum de orbecăiala fără de sfârşit a pus la adăpost o şleahtă de depravaţi care trasează mersul ţării în funcţie de interesele lor ?! cum de ne uităm drogaţi, impasibili şi monotoni la sticla televizorului, cum ne lăsam fascinaţi psihedelic de o droaie de nefericiţi care ne promit salarii de mii de euro pentru un vot ? Întrebarea este retorica desigur.
Clipa astrală se apropie, vin alegerile, partidele sumar îmbracate ies pe la geamurile nespălate ale patriei, trecătorii indiferenţi, abuzaţi şi plictisiţi le privesc ca pe nişte târfe de buduoar bătrâne şi caşectice sătui de circul ieftin oferit de ele zi de zi. Madam' Udrea şi cu Boc într-un colţ se fac că mătură şi spală pe jos, PC-ul se dă cu capul de pereţii şandramalei cuprinşi de spaima experimentului ? şi bineânţeles de oful ţărişoarei ? PSD-ul cu şapca-n suflet agită de zor batista roşie cu dantelă de sorginte burgheză a social democraţiei.
Nimic, dar nimic nu mi se pare însă mai sinistru şi mai batjocoritor decât propunerile emanate de aceste partide pentru funcţia de prim ministru al României. Stolojan, Geoană şi Tăriceanu ... apocalipsa pe pământ. Priviţii cu ochii minţii şi pregătiţi-vă de spectacol ! Circari de formaţie, voioşi şi întreprinzători trioul comic fantezist doreşte să conducă ţara, nu împreună ci pe rând, Stolojan în rolul lui Siminică face tumbe viguroase şi echilibristică la joasă înalţime încurajat din tribuna prezidentială, Geoană în rolul prostănacului graseiat dansator de clasă la cumetriile de partid joacă îndracit cum i se cântă din culise, iar Tăriceanu mare artist, stă cocoţat pe motocicletă şi jonglează din mers cupoane de masă şi promisiuni de bâlci ?! mari actori, mari artişti ! În tribune înfometaţi dar demni, plescăind a silă cu gândul la vremuri apuse mai mulţi bătrâni de azil. Bazinul electoral decisiv dă note depravarii electorale, cu cât concurentul este mai vesel şi mai vioi cu atat nota este mai mare. Imaginea este completă vodevilul e pe rol, opera comica in 3 acte şi patru ani "Cum să va prostim ?", va avea în distribuţie pe unul din aceşti trei caraghioşi.
Românul s-a născut poet ... da' poet rău de tot ! cică trăieşte cu speranţa ! M-am săturat să trăim cu speranţa şi să murim cu regretul, mai bine o dăm dracului de speranţă că ne învaţă la aşteptat cu gura căscată la ziua de mâine .
Aşa că eu ii spun scurt :
- Măi Speranţa ai fost fată bună şi de folos până acum dar mai du-te şi pe la alţii, boarfa dracului că iţi baţi joc de noi de prea mult timp ! Hai sictir !

Proasta'n târg

2008-09-13T17:05:00.024+03:00

Va aduceti aminte de Chiriţa lui Alecsandri de la Iaşi ? da, aia rujată peste măsură, purtând rochii cu număr mare de la "Parij" nutrind măriri peste măriri, ei bine există ! Am vazut-o eu ! există, încearcă uşile, apasă clanţele tropăie pe holuri cu picioarele ei groase băgate in pantofii roşii, cu buzele mânjite şi ochii împăienjeniţi de turbare .

Rafinarea la extremis a sentimentului liniştitor de gaşcă din politica noastră, gata să acopere incompetenţele, prostia şi mitocănia alături de inepţia formală de a promova femeile în viaţa politică şi nu valorile reale fie ele femei sau bărbaţi au dus inevitabil la formarea unei noi clase politice distincte, aceea ale proastelor politice cu capul tare şi vidat. Aceste proaste de târg au ajuns întocmai ca şi Chiriţele sfârşitului de secol XIX să se impună prin manipularea bărbaţilor, de regulă şefişori prin partide sau prin apel la rude, fie ele şi traficanţi de arme. Este noul produs al societaţii politice, este ultima secreţie a regimului de codru Tăricenian, este personificare târfei politice.
Parvenite prin formaţie fac totul ca aceşti barbaţi , sa le împingă în funcţii importante prin partide sau pe la Bucureşti unde odată ajunse, işi dau întreaga valoare a mârlănismului desăvârşit cu care sunt înzestrate, in timp ce produc bani pentru partidul care le-a trimis la furat în codrul bugetar. Proastei daca nu ii spui ce vrea ea să audă te face duşman, şi te striveste cu funcţia ei, asta daca nu a reuşit să o facă în momentul în care a deschis gura şi te-a dăramat cu mirosul ei fetid sau cu vastitatea cunoştinţelor ei de gramatică oprită în evoluţie. Îşi cumpară maşina la mâna a doua din primi bani facuţi din şpaga pe filmarile din curtea instituţiei, îşi înfige iPhone-ul închis în ureche şi pleacă la cursuri de plăcere prin străinatate pe banii proştilor din instituţiile bugetare. La fel ca şi Chiriţa alecsandriană crede că dacă se îmbracă scump e mai frumoasă sau mai importantă dacă face cursuri cu bani furaţi e mai interesantă sau mai deşteaptă, eroare, eroare şi iar eroare. O să piei satană singură că vin schimbari mari şi pentru tine dupa alegeri şi o să alergi pe holurile institutiei cu papucii în mână să nu îţi tragă şuturi în curul ăla mare oamenii pe care i-ai jignit cât timp ai fost " ispravniceasa".

Ultima secunda

2008-05-24T11:03:00.019+03:00

Oamenii au drepturi, oceanele, pădurile, dealurile și munții nu, ele sunt propietăți. Organizațiile internaționale sesizează de peste un secol statele și guvernele lumii asupra creșterii alarmante a poluării mediului înconjurător. Deasemenea atrag atenția asupra subțierii îngrijorătoare a stratului de ozon, asupra încălzirii globale, trăgând totodată concluzia că umanitatea alunecă pe panta ireversibilă a auto distrugerii.

Subiectul tabu, nexploatat însă din motive "umanitariste" este din pacate înmulțirea necontrolată a populației, încercarea de avertizare lansată încă de la începutul secolului XIX de Thomas Malthus economist și teolog britanic a rămas fără nici un ecou, potrivit acestuia populația ar crește in progresie geometrica in timp ce masa mijloacelor de subzistență ar crește în progresie aitmetica conducând la grave dezechilibre. Desigur soluțiile propuse erau aberante dar este de reținut că au existat preocupari timpurii în această direcție.

Ne-au trebuit 100.000 de ani pâna am ajuns la primul miliard de locuitori în jurul anilor 1800, după care au fost suficienți doar 130 de ani sa ajungem la al doilea miliard in 1930, al treilea miliard l-am avut in doar 30 de ani în 1960, adică jumatate din populația de astazi. Populația consumă . Consumul, fie că ne referim la hrană, apă sau combustibil a făcut ca spirala cererii sa fie din ce in ce mai mare, economiile naționale să raspunda cererii din ce in ce mai greu, și cu costuri tot mai ridicate. Cerința fiind permanent într-o dinamica accelerată, nu a mai fost timp și de o planificare a folosirii resurselor și de protecție a mediului, concepte necunoscute de altfel la începutul erei industriale, important fiind ca și pâna în prezent doar profitul, profitul cu orice preț. Paradoxal însă este faptul că resursele de regenerare a naturii sunt practic nelimitate, și chiar dacă poluarea prin toate formele sale a ajuns la aceste cote catastrofale, pămantul își va revenii și o va face repede, dar ... fără noi. Ruine ale unei foste civilizații autodistructive vor mai rămâne o anumită vreme, neînsemnată la scara istoriei, estompandu-se totuși într-un final și dispărând definitiv în miezul pământului care odinioară i-a dat viață. Si totuși ...în noiembrie 2001 dupa Conferinţa de la Marrakech 40 de ţări au ratificat Protocolul de la Kyoto, acordul internaţional privind mediul înconjurător. Protocolul fusese negociat încă din decembrie 1997 de către 160 de ţări. Prevederile acordului face referire la reducerea emisiilor poluante cu 5,2% pentru perioada 2008 - 2012 luând ca referinta 1990. Acest acord a fost ratificat in final pentru a putea intra in vigoare de 55 de naţiuni, printre ultimile semnatare fiind şi Rusia în 2004, responsabilă de altfel pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră.

Marele absent, așa cum era de așteptat, a fost curcanul american, infatuat, nesimțit, arogant și prost crescut, curcanul este responsabil pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră (2001) . Desigur a absentat și "adunatura" Australiană care ocupată cu extracțiile din platoul continental nu a dat importanță evenimentului.

În lume sunt mii de ONG-uri si organizații guvernamentale de apărare a mediului înconjurator, de 50 de ani se fac cercetări în acestă direcție, s-au organizat conferinţe și simpozioane internaţionale, s-a încercat sensibilizarea mediilor politice şi corporatiste, s-au organizat marşuri de protest, mari manifestări ale verzilor , toate spre salvarea mediului înconjurător. Suportul legislativ există, în multe din țările lumii populatia este sensibilă la această problemă, şi atunci care este piedica care se opune luării unei hotărâri decisive ? Întrebarea este desigur retorică ... profitul . Din acest proces nu au de castigat decat marile corporatii americane care au creat în fapt o noua Ordine Economică, platformă a noii Ordini Mondiale, despre care vom vorbii cu siguranță cu altă ocazie. Din acest moment va fi tot mai greu, chiar și cu sprijinul mediilor de influență mondială să se creeze un flux reversibil al procesului de industrializare necontrolată, exploatare și respectiv de consum. Deși comentariile ar putea continua, mă rezum să cred totuși că așa cum omenirea a reușit acum o jumatate de secol să depașească infernul înarmarilor nucleare, tot așa o va face și acum, totul depinde de hotararea și decizia sa din ultima ... secundă.

Unui celebru jurnalist

2008-05-21T18:31:00.007+03:00

Am mai scris despre "ieșirile" literare ale lui Cristian Tudor Popescu care mă fac să cred că ascunde în pieptu-i de aramă malformații de personalitate cauzate de traume intime, sau de faptul ca a fost alăptat din sursă indecisă. Cred că fiecare generație conține în ea sporii răutatii gregare, surse maladive, medii de cultură de unde se împraștie dihonia scabroasă a ațâțării, a intrigii și al urii. În cazul nostru CTP-ul e sporul roditor. Cu fizionomia încruntată amintind de Moise încornorat al lui Michelangelo așezându-se în poziția "cu copitele în atac", se aruncă cu hotărâre să ne explice cum e cu comuniștii, angoasa existenței sale, cum e cu Iliescu, cum e cu Băsescu, cu Blaga sau cu Oprescu. Ok, nici eu nu am să le cânt "Osana celor veniți în numele Domnului" dar totuși ... puțină decență. Opriti-va dom'le că ne sperii ce dracu' ! Înțeleg să te revolți să te exprimi plenar dar mai ușor că ne omori cu figura asta . Sincer, nu îl vad pe CTP scriind într-un New York Times, Herald Tribune, Le Figaro sau La Stampa pur și simplu nu cred că s-ar putea exprima în termenii lor, domniei sale îi sunt aproape metaforele dure, stilul agresiv, traiește violent se hrănește cu jar, scuipă foc duhnește fum. Domnia sa soarbe tarele acestui popor, nepăsarea, răutatea și desfrânarea, aici îi sunt subiectele, aici iși poate desfășura vocația sa de luptator cu cuvântul, și îi este bine, și e vinovat pentru asta. Și hai să fim de acord, bine, nu imi place, asta e, dar când mai ești și deontologul lui "Eol" e prea de tot, nu poți să sufli și în trompeta lui și în pânzele satirei că amețești marinarii, și poporanii care stau cu gura căscată și cu ochii cârpiți pe sticla televizorului . Este timpul maturitații jurnalistice, este timpul desprinderii definitive de apucăturile balcanoide și comunisto-fanariote, de inverșunarea gratuită si de agresivitatea maladivă, și asta pentru că dacă nu intelighenția ... atunci cine !

Eternul boem

2008-05-19T12:47:00.001+03:00

În tulburatul nostru spaţiu media apar cu efect meteoric zeci şi zeci de licenţe lexicale care mai de care mai şocante şi mai pline de pitoresc. Fragmente din convorbiri cu caracter colocvial devin sensuri , idei scăpate din colivia intelectului devin motive filozofice, scurte şi violente flambări de inteligenta, deseori afirmate pe fondul unor caderi de calciu sunt percepute ca adevaruri pline de har. Şi totusi, unele sunt remarcabile prin genialitatea simplităţii formei şi intensitatea conţinutului. Primadona scenei literar-filozofice româneşti din ultimile zile este ... "LICHEAUA". Termen şoc face carieră prin valoarea sa intrinsecă de cuvânt de mahala. Capătă valoare adăugată după mineralizarea sa intensivă la izvorul gândirii unor filozofi reputati care lasă să se înţeleagă că se preferă lichelismului modern pe cel boem, din perioada interbelică unde se manifesta sub forma sa romantică, unde licheaua se desfăta cu parfumul mititeilor la un taifas şi o halba de bere sub înaltul patronaj spiritual al lui nenea Iancu. Şi au dreptate, licheaua de asfalt, acel Mitică, eternul descurcareţ bucureştean get beget din Lehliu, spaima pieţelor şi a berbantelor de bulevard, te duce cu gândul la forma primordială a cetaţeanului al locuitorului de urbe a şmecherului de asfalt care domină mentalul colectiv citadin. Trebuie să recunosc că mă interesează mai puţin sensul filozofic dat în contextul lehamitei generale termenului de lichea de catre filozofi, cât mai degrabă încerc un sentiment de nostalgie romantică, netrăită ci doar închipuită a vremilor demult apuse. Încerc un sentiment de regret că farmecul din alte oraşe îndepărtate ale Europei a fost păstrat în timp ce noi, aici, în spatiul Dâmboviţean ne-am ales doar cu un oraş prăfuit şi industrializat peste măsură. Încerc regretul acut că am pierdut din jovialitatea care astăzi ne miră la locuitorii metropolelor Europene. Ce va fi, va fi, Mitica e leşinat în conştiinţa bucureşteanului sau poate doar turmentat uşor de praful de pe strazile noastre. Poate că după alegeri îşi va revenii spre a mai bea un pahar de bere şi a mai mânca un mic la şosea ...cine stie ?! Vom vedea !

Reporterul de bordură

2008-05-13T22:06:00.009+03:00

Reporterul de bordură compune o ramură aparte a faunei citadine moderne, dinamic, omniprezent şi bulversant, aproape ubicuu este mereu acolo unde ar putea apare evenimentul. O înmormântare,un omor,o mamă disperată, un beţiv cu un lighean în cap, un zbârci, o înghionteală, un cap în gură, mereu pe fază, reporterul de bordură va sacrifica drama şi nu va pierde acestă importantă ocazie, această formidabilă oportunitate de a colecta informaţia cu orice preţ, anfetamina noastră cea de toate zilele. Informaţia, marota zilelor noastre, neimportantă dar sublimă, neinteresantă dar disputată, nepotrivită dar savurată, tronează cu neruşinare pe soclul său de hârtie tipografică, face reiting, umflă ochi, capilare, oboseşte, năuceşte, dezbină, fascinează ... înrobeşte. Un filozof contemporan scria cu câţiva ani in urma un formidabil eseu despre limite. Limitele sunt concepte filozofice, abstracte dar riguroase care fac parte inconştient din alter eqo-ul nostru. Limitele ne fac să stabilim normalitatea, lipsa lor ne fac să percepem ridicolul . Acceptăm copilareşte ca prin ceaţă limita de sus, limita de jos, dar ce este sus? ce este jos ?
Intr-un recent articol R.Turcescu scria cu brutalitate despre descălecarea sa undeva în mahalaua Ferentari - Zăbrăuţi, înfăţişând în tonuri de gri cea mai săracă şi subculturală zonă a Bucureştilor. Nimic de zis, autorul face o descriere pseudo-literara, într-un stil cam forţat şi cam de împrumut după gusturile mele, al mahalalei, încercând să ne transfere imaginativ grotescul peisaj. Şi reuşeşte, dar cu ce preţ ? Savoarea descrierii făcută de dragul exprimarii publice, lasă să se întrevadă în conştientul subtil o doză substanţială de cinism, de bucurie aproape nedisimulată a neparticiparii la oroare. Şobolani, gunoi, mizerie, copii şi adolescenţi cu profilul moral malformat, femei groteşti, bărbaţi neardenthallieni, toate aceste descrieri pornite nu din dorinţa de a le releva societaţii spre soluţionare ci dintr-o plăcerea viciată de exhibiţionism literar, de expunere vitrată a sordidului, de exacerbare a evenimentului, a senzaţionalului.
Şi ne întoarcem la limite, ce este admis şi ce nu, care este măsura lucrurilor ? Este oare etic ca aprope fara discernământ aceşti "formatori de opine" la adapostul lui "daca vrei citeşti daca nu, nu ! " să-şi expună eculturbaţiile literare în presă neriscând niciodată nimic ?.
Cititorii sunt raţionali dar şi vulnerabili în faţa asalturilor de opinii de tot felul mai ales când sunt învelite în staniolul de senzaţional, personal nu cred că poţi da în presă tot ce-ţi trece prin cap. Informaţiile şi odată cu ele de cele mai multe ori dramele inerente evenimentelor, trebuiesc tratate în presă cu seriozitate şi probitate profesională, aratate nu expuse, înfăţişate nu fluturate pentru satisfacerea unor interese mici, meschine, sacrificând totul de dragul captării atenţiei publice . Intruziunea brutală a presei in viaţa oamenilor sub acoperământul subţire al informării publice este unul din elementele reziduale aduse odată cu democratizarea societaţii. Întrebarea este, unde ? şi mai ales când vom pune limite ? Încă aşteptăm un raspuns ... din trei surse sigure.

Dreptu' la opinie ...

2008-05-12T18:54:00.008+03:00

Într-un interviu ad’hoc oferit de presedinte fără să fie întrebat, acuza că pe vremea când era primar i-ar fi delegat puteri nebănuite viceprimarului, refuzate ulterior de acesta în favoarea unui post de senator. Îmi aduc aminte de parabola ispitei din deşert al lui Iisus de catre diavol și parcă mă trec fiori. Păi nenea, mata’ ce ai facut ? nu ai renunţat la primarie în favoare unui post de președinte al Romaniei ? nu ai lăsat Bucureştiul baltă (şi asta nu este o metaforă) şi te-ai uşchit la o groapă de nisip mai mare ? Ai fi vrut ca treaba grea sa o facă alţii şi matale să te ocupi de ce iţi place mai mult și mai mult, știi matale ce? Domnu’ preşedinte a ajuns la punctul critic de fierbere, sîngele s-a subţiat, ochiul i s-a bulbucat, vena i s-a umflat, arată ca un cazan sub presiune de pe vaporul domniei sale, şi toate acestea la gândul vraşmaş care nu-i dă pace că unu mai bun ar putea să-i taie parâma şi să-i dea drumul fără să mai strige “OM la apa !” la urmatoarele alegeri prezidenţiale. Aşa’i dom’ președinte că te-am ghicit ? aşa’i ?!

Dacă UE nu este, nimic nu este ?!

2008-05-10T21:00:00.016+03:00

Crearea Consiliului Europei la 5 mai 1949, cu sediul la Strasbourg, a dat startul colaborării instituționalizate ce avea să continue in 1950 când șase state europene Germania, Statele membre ale Benelux, Franta și Italia semnează un acord de tip comunitar completat de mecanisme proprii care să îi ofere și posibilitatea unei funcționari reale. Cele trei comunitați C.E.C.O, C.E.E., C.E.E.A/Euratom dispun acum de instrumente juridice și de structuri care ii permit sa-și pună în evidență propiile competențe, singurul risc fiind acela al permanentelor conflicte între interesele naționale și cele comunitare. Situația capătă o rezolvare ulterior când Cei Şase în 1952 în cadrul C.E.C.O,și mai târziu în 1957 pentru C.E.E si Euroatom, stabilesc ca aceste mecanisme de decizie să nu fie comparate cu structurile statului. Toate aceste continuă cu Unificarea instituțiilor comunitare (1965) și sistemul adoptat în 1982 la Maastricht care duc la creeare unei monede unice ECU și a unei Banci Centrale Europene (B.C.E) se continua prin adoptarea Actul unic european (1986), Piata unica (1986-1992), Acordul asupra Spatiului ecomnomic european (S.E.E.) și tot așa. Apoi mai apare și dorința întârziată a Marii Britanii de alăturare cât și a Irlandei si a Danemarcei, la 1 ianuarie 1973. Este clar că o voință puternică a făcut ca aceste state să declanșeze imboldul pentru ca grandioasa operă să se concretizeze intr-un sistem coerent politico-economic. Divergențe de opinie au fost de la începuturile UE, datorate negocierilor directe privind interesele economice și sociale între țarile membre, a convulsiilor economice , a particularităților naționale și culturale la nivel zonal și european soluționate de multe ori la masa tratativelor.

Acum UE are o istorie care a determinat in urma numeroaselor fricțiunilor diverse rezolvări mai mult sau mai puțin avantajoase pentru fiecare din statele comunitare, totuși s-a ajuns la un consens, la o formă la o strategie comună. Toate bune și frumoase, problema care se poate ridica este daca rațiunea pentru care a fost creată UE mai este valabilă, sau dacă principiile supraviețuiesc în acest caz țelului în sine, dacă fundamentul nou creat mai este suficient de etic.

Abordare "europeană" privind statutul Kosovo îmi dă fiori. Cine a citit un pic a vazut că regiunea separatistă deși cu istorie zbuciumată a fost din totdeauna teritoriu sârbesc, ori numai dorința de autodeterminare nu este suficientă atunci când realitațile istorice sunt denaturate prin omisiune. În 1217 a fost recunoscut regatul sârb ca autoritate statală , la 1219, a fost creată Biserica Ortodoxă Sârbă, în acest fel organizarea administrativ-statală și religioasă era bine conturată, în timp ce albanezii viețuiau doar ca o populație nomadă. Am amintit aceste lucruri acum când poporul sârb se află într-o situație pe care istoria o va recunoaște ca pe una din marile greșeli ale blocului euo-atlantic. Este deja târziu, acum se analizează, se comentează cum e cu alegerile, că naționaliștii ăia prăfuiți vor câștiga, în esență faptul este consumat. Ceea ce mi se pare respingator este atitudine ziarului Gândul care ridiculizează reacțiile sentimentaliste a naționaliștilor sârbi -adică lacrimi, costume nționale, poezii, cântece patriotice și nostalgie, păi ce ai vrea mă GÂNDULE să joace de bucurie că imperialismul european le-a furat o parte din patrie ?! și că același imperialism ia forme agravante de față cu noi ?! că vin vremelnicii și îți iau o parte din istorie ?! Îți doresc să vină unii și să-ți ia jumătate din apartament, și să nu plângi sau să fi nostalgic, da ?! Atunci când se calcă cu bocanci americani pe istoria milenară a unui stat care a stat pavăză Europei ca și România de altfel, tavălugului păgân, stau să mă gândesc de două ori dacă UE este organismul pe care l-a dorit Robert Schuman.

Publicitatea umblă cu capul spart

2008-05-09T21:33:00.020+03:00

Am ascultat de curând un spot publicitar care m-a dat pe spate, "suntem români şi stă în firea noastră să ne ajutăm", am bufnit în râs, nu îmi venea să cred, cât ridicol şi câtă ipocrizie mai putem îndura, ipocrizia societăţii, a prietenilor, a colegilor, a rudelor, simt că sunt plin până la refuz. Ştiam că publicitatea este expresia pură a ipocriziei aproape comandată de societatea de consum, dar forma agresivă, ofensivă, violentă, cu acute demagogice la care s-a ajuns mă scandalizează şi lasă fără replică în acelaşi timp. Păi de unde frate să ne stea in fire asemenea sentimente? poate că au fost odată la români, la 1821 sau 1848, 1859 sau la 1918 , dar acum ?! de unde ?! de unde ajutor? de unde altruism ? de unde respect faţă de semeni sau recunoştinţă ?! Pesimism ? Poate, dar şi realism, este suficient să priveşti obiectiv în jurul tău, hai! priveşte! aşa-i că am dreptate? Fiecare pentru el , legea lui " eu, şi numai eu !" este cea care guvernează societatea mârlan-democratică de la noi. Dar nu, nu am fost dintotdeauna aşa, am ajutat şi eu mulţi semeni, dar am probat şi pedeapsa, nici un ajutor nu rămâne nepedepsit, nu ?

Vorbe aruncate pieziş, în scârbă, lipsa respectului din partea celui pentru care o clipă ai fost aproape, şi l-ai tratat ca pe un frate, toate acestea sunt realităţi care te împing să suferi o forma acută de repulsie faţă de făţărnicie. Pesimismul şi circumspecţia le recunosc ca fiind singurele forme emoţional-conştiente acceptabile care izolează dar asigură în egală măsură şi o normalitate ferită de erori. Nu mai pot şi nu mai vreau să fiu optimist, nu mai vreau să am încredere în sisteme, în filozofii, în concepte, în doctrine, în tabloide de duzină, în păreri şi opinii, în poveşti cu zâne blonde şi intrigante sau spiriduşi politici, şi cu atât mai puţin în ... spoturi publicitare.

Unui anonim II

2008-05-09T15:47:00.002+03:00

Vezi că se poate ?! Prefer o confruntare argumentată şi onestă decât o hâţânare de idei cu conţinut neomogen şi adipos la adăpostul improvizat al anonimatului. Comentariile pertinente sunt binevenite chiar dacă sunt sau nu în favoarea lui Oprescu, fiecare are dreptul la opinie, numai că interesul meu este ... altul ! Dacă pasul unu a fost cu stângul, pasul doi va fi sigur cu dreptul - desigur , "conditio sine qua non" ca nici unul dintre noi să nu fie şchiop. Cu bine ...!

Bal la curtea ţarului

2008-05-08T08:28:00.003+03:00

Orchestrarea monumentală a înscăunarii noului ţar al Rusiei s-a dorit un mesaj de forţă transmis Europei. Cei 2400 de figuranţi prezenţi în decorul sălii Andreevski de la Kremlin fosta sală a tronului din timpul Rusiei ţariste şi-au facut din plin datoria executând reverenţa obligatorie cu graţie.Cancelariile occidentale au făcut aceiaşi reverenţă transmiţînd felicitarile de rigoare.Am sesizat totuşi in discursul lui Dmitri Medvedev accentul pus pe necesitatea respectării legii , aparent totul OK, dar dacă ţinem cont de prerogativele prezidenţiale acumulate de Putin în timpul domniei sale, vom vedea ca ele exced cu mult pe cele ale premierului cu toate ajustările sale de ultimă oră. Pentru Putin este o situaţie de compromis ce ţine de înţelegerile preliminare, totuşi să îţi înscăunezi un supus e OK, dar să îţi înscăunezi propiul stăpân este cu totul altceva. Lucrurile pot suporta comentarii nesfârşite, scenariul cel mai prost ar fi că în situaţia în care vulturul bicefal nu se va automutila, reânsufleţirea sentimentului patriotic începuta de dl. Putin ar putea duce la o renaştere a naţionalismului rus care să îl facă pe Jirinovski să pară un puşti în pantaloni scurţi.

Childeric al II lea al României

2008-05-07T11:37:00.008+03:00

Nu mai vreau eu să reiau toate comentariile făcute prin presa autohtonă , referitor la ieşirile acestui Childeric al II lea a României, dar ce mi se pare surprinzător, este faptul că multă lume îi dă importanţă, îi comentează aşa zisele intervenţii , fac analize care mai de care mai scolastice şi mai chinuitoare pentru ascultătorul de rând.
Că regele e "nebun" nu e nici îndoială , dar că lumea îl mai şi ascultă mi se pare o prostie. Omu' nu are nici o pregătire politică, nici socială, nici economică şi in general de nici un fel , ceva acolo care să-l califice. Dar să zicem că s-au mai văzut cazuri, acceptăm cu greu pentru că meseria de preşedinte al României este în prinul rând una de reprezentare. Dacă era doar atât, era o chestie, dar nu, acest burduf gazat şi plin de el doreşte mult mai mult, el vrea să joace. V-aţi întrebat vreodată de ce? Din frustrare. Tarabagiu de îngheţată făcută în port, de rasă proastă fără viziune sau înţelegere a fenomenului politic , el se străduieşte să ascundă acest lucru, să lucreze la fereală, la şto'. Nimeni nu spune lucrurilor pe nume, preşedintele româniei este arogant, răzbunător, obtuz, mincinos, coleric, intrigant, mitocan, needucat, tupeist, impulsiv şi lista rămâne deschisă. Acestea sunt "atuurile" personale şi profesionale cu care conduce ţara şi consecinţele se văd, subiecte de prima pagina cu ziarişti insultaţi, dispute infantile şi interminabile , afaceri dubioase cu case şi flote, stări conflictuale de tot felul, haisami scoşi din ţară pe uşa din dos, dispreţ american, dispreţ rus, dispreţ european, săracie.

Dacă noi înţelegem metehnele plaiului mioritic alţii nu sunt dispuşi să o facă, Rusia nu va înţelege, Ucraina nu, Europa nu . Acest rege nebun cu dosar in aşteptare a transformat România în mahalaua de la marginea Europei, luaţi în râs, negricioşi şi mici, obscuri şi neimportanţi. Şi cu toate acestea presa îl ascultă, analiştii comentează interesant luările de poziţie şi se rup in aprecieri savante, pierzând din vedere esenţialul. Eu personal nu l-am suspectat de inteligenţă niciodata pe acest preşedinte ci numai de şmecherie instinctuală, şi poate că nici nu m-ar fi interesat persoana sa vreodata, dar nonşalanţa cu care îşi bate joc de fiecare om din ţara asta nu pot să o mai trec cu vederea. Poate că nu am dreptate, dar ştiu sigur că ... m-am SĂTURAT !

Fratele ... Frattini

2008-05-06T07:54:00.008+03:00

Toată luma este indignată pe emisia spontană de inteligenţă îndelung chibzuită a mestrului Frattini. Cum că a cerut revizuirea directivei privind libertatea de mişcare în spaţiul european şi introducerea unor noi legi mult mai dure. Toţi sunt supăraţi , că aşa ceva nu se poate şi că să-l dăm afară pe fratele Frattini, care fie spus în treacăt ne învaţa el cum e cu democraţia. Foarte bine, aşa să-i facem , să-l dăm afară , să-l facem de râs ce, numai noi să ne facem singuri de ruşine ? să ne protejăm fraţii, compatrioţii, concetaţenii şi convivii că sunt ai noştrii şi ii iubim ce dacă sunt violatori, hoţi, şuţi, ucigaşi, golani, cerşetori, recuparatori, drogaţi, prostituate, tâlhari, ... trebuie sa-i iubim că altfel nu suntem buni români. I-a apucat mila şi indignarea pe alde' Meleşcanu si Renate taman acum în plină campanie electorala, să arate ei la români ce parioţi sunt. Furtuni închipuite, nimic nu se întâmpla dacă scursorile negricioase nu alergau la făcut bani talharind prin occident. Facem pe indignaţii dar dacă un popor de la est de noi, la fel de negricios şi pus pe rele în 2 ani ne-ar face ce nu fac cei de aici in 10. Ar viola, ar fura , ar ucide, oare ce atitudine civica ar lua dom' Mele, dar madam Renate faţă de negricioşii estici. De ce nu vin veşti odioase şi din Spania unde lumea se duce să muncească ? a, scuzaţi ... să muncească. Poate ca Frattini exagerează cu un discurs electoral supraâncălzit dar să nu îl scoatem din context, italienii sunt exasperaţi şi nu de unul-doi ci de mii de tâlhari şi borfaşi care au invadat peninsula, asta nu suntem dispuşi să vedem . Şi la final colac peste pupăză apare şi salamul depreciat din bucătăria de la subsolul Cotrocenilor în persoana lui nea' Stolo, să ne zică el cu morala, să înfiereze şi el un pic că şi el este om, nu ? sau nu ?
S-a găsit cine să vorbească, auzi, demisia de onoare, dar onoarea sa unde este după teatrul jucat împreună cu un alt monstru sacru ( la propiu ... după privirea indecisă ), s-a ascuns ca un şarpe verde de casa pe undeva , că n-a spus unde, că e bolnav, şi că moare, şi că să ne fie milă de el. Acu' vine şi el să zică una să-l usture pe Frattinii, apropo' nu trebuia să facă pe europarlamentarul european ?că de o lună e pe aici la lansare de candidaţi.
Asta e ! borfaşii şi tâlharii sunt marfa de export a româniei produsele de SH confecţionate după chipul şi asemănarea unora ca Băse, Geoană, Nicolaescu, Tăriceanu, Năstase, Mitrea, sau leuşteanul de Stolo, sunt toţi la fel, numai providenţa i-a pus în tabere diferite, sper că totuşi până la urmă aceiaşi providenţă să îi dovedească şi să-i reunească pe aceiaşi ... bancă în aceiaşi ... boxă.

Sunt cel mai frumos din orașul acesta

2008-05-05T17:37:00.003+03:00

Așa începe o superba poezie recitata de regretatul Pitiș. Mă amuz când mă gândesc la candidații la primaria de sector sau de capitală cum stau ei frumos aranjați de vreun regizor de platou, și îmi închipui cum fiecare in limba lui începe să recite pe diferite tonuri și semitonuri ca într-un concurs de poezie patriotică cu inflexiuni în glas : "sunt cel mai frumos din orașul acesta" - ca mine nu-i nimeni , sunt cel mai capabil, am făcut cele mai multe compromisuri, am uneltit în sânul partidului din răsputeri pentru a putea fi ales candidat, daca îmi merge mă umplu de bani ! ... și tot așa. Mă amuz dar îmi trece repede. Nu mai știu, mă așez pe o bordura nouă "made in China" cu picioarele în noroi inspirând cu nesaț monoxid de carbon amestecat in proporții egale cu oxid de plumb, amețesc, și încep să delirez, în delir se făcea că toți candidații erau îmbracați în alb și roiau în jurul patului unui muribund pe a cărui fișa scria Lăzărescu ... sau Bucurescu parcă Lăzarescu ..nu ..nu .. Bucurescu .. nu mai știu , ce știu e ca săracul om a murit promițândui-se că se va face bine că va fi sănătos ... și alte asemenea .M-am trezit cu durere de cap dar fericit că a fost doar un vis urât . Acasă, transcedental, mi-am impus să gândesc pozitiv, cu siguranță promisiunile candidaților nu vor fi deșarte, exista intradevăr proiecte, în București traficul o să fie lejer, se va construi sistematizat , o să poți ieși afară în siguranță și după miezul nopții , bla, bla, bla, ... după un timp de exercițiu ... încet dar sigur am început să ... cred ... să cred că este imposibil.

EURO, răvașul din plăcinta Europei

2008-05-04T13:53:00.009+03:00

Europa aniversează în curând 10 ani de la adoptarea monedei unice. Se pare că va fi o celebrare simplă a evenimentului cu o eventuala emisie sepecială în valoare de 2 euro. Acest lucru pare a fi o acceptare tacită a divizărilor din zona euro și o acutizare a tensiunilor existente pe această piață . Fenomenul "divizării" nordului "beneficiar" al introducerii monedei unice, de sudul zonei euro este o consecință directă chiar a adoptarii monedei unice și aici facem referire la Grecia, Portugalia, Italia şi Spania unde fenomenele de creștere a prețurilor și a datoriilor publice au dus la scăderea nivelului de trai. Italia cu o economie în declin se confruntă cu o scădere a exporturilor, o crestere a datoriei publice și o scumpire a forței de munca fară precedent.

Recenta apropiere dintre Franța si Italia pare a fi rezultatul eforturilor lui Berlusconi de a reabilita economia italiană prin aliante puternice cu "beneficiarii" introducerii monedei europene. Având o susținere franceză, datorată și faptului ca Franța va lua începând cu 1 iulie conducerea Uniunii Europene, Berlusconi va face presiuni asupra Băncii Centrale Europene să scadă dobânzile, ceea ce fie vorba între noi va duce la o devalorizare a euro.

Nici pitorescul președinte al hexagonului nu se dă în lături în a face compromisuri atunci când în joc se află interesele franceze. După "istorica" întâlnire de la Palatul Windsor unde Sarko declara că apropierea dintre SUA și Marea Britanie nu vor împiedica Franța si Regatul Unit sa alcătuiască un "nucleu dur" în interiorul Europei, Sarko face un nou pas dorind o strângere a relațiilor Franco-Germane. La Aachen cu ocazia decernarii Premiului Charlemagne 2008 Sarko îi face o "declarație de dragoste" Angelei Merkel, declarație care nu a scăpat presei occidentale și care, ca de obicei a stârnit zâmbete, declarație primită cu rezerve de Angela care se pare că nu uita prea ușor tensiunile politice recente dintre țarile lor (corbul prusac nu scapa cașul din cioc ). Oricum ai privi lucrurile jocurile se fac între cei bogați si putenici, ierarhiile se schimbă într-o dinamică progresiv accelerată în vreme ce noi nu avem decât să asistăm cu un nod în gât pasivi și tăcuți la aceste jocuri ... prietenii știu de ce ! ... eu nu !

Nici o idee nu este prea puternică pentru a nu putea fi pusă la îndoială

2008-05-03T08:00:00.009+03:00

Geniala născocire a formulei de "pomeni electorale" a făcut carieră în presa noastră puternic marcată de eculturbațiile metaforice al talentaților noștri ziariști. Folosită în exces dar din păcate ilustrând o realitate tristă, metafora generează şi o întrebare oarecum retorică ... dacă vorbim de pomană, unde este mortul ? Nu cumva mortul este statul de drept? Ce diferență există între suta de lei oferită de Ceaușescu drept mită unui popor flămând, și aceste pomeni ale partidelor politice ? Unde se află interpus conceptul statului de drept? Unde sunt principiile democrației daca nu sunt liber și convingător exprimate ? Sunt conștiente astfel partidele de ineficacitatea mecanica a doctrinelor lor în ansamblu sinergic al societatii ?

Mă tot gândesc de la o vreme, cum de acestă consumare a evenimentelor în sens vectorial, universal cunoscută sub denumirea de istorie, a reuşit, să elaboreze o soluție atât de proastă cum este democrația, cel mai de soi compromis posibil. Deși nu sunt un adept al determinismului clasic în această situație tentația către o regulă planificată există. Istoria a evaluat la nesfârşit variantele posibile ale evenimentelor în ideea de a găsii cea mai bună variantă a formei de guvernare, şi se pare că democrația a fost câstigătoarea competiției. Din punctul meu de vedere ori s-a trișat ori istoria nu a avut pur și simplu mână bună , de ce ? Simplu, pe de o parte conceptual democrația cuprinde printr-un sofism extrem de subtil înglobarea principiului delegării, exercițiul maselor de exercitare a puterii o data la 4 ani nu rezolvă ecuația și asta se vede cu ochiul liber la perioadele petrecute între evenimentele electorale, având în fapt o disoluție a autoritații populare și o retrocedare bruscă a puterii unei minoritați bazate pe o structură ierarhică, simulându-se doar actul de conducere, și pe de altă parte se poate spune că societatea care nu oferă tuturor membrilor ei limite de suportabilitate socială confortabilă, sau cel puțin convingătoare este imperfectă. A te supune majoritații pare a fi cheia de boltă a întregii structuri a societații noastre. Dacă un singur om este neândreptațit din punct de vedere principial sau conceptual de hotarârea majoritații, societatea este deasemenea imperfectă.

Cred că ar fi o greșeală să credem totuși că ne aflam în varful piramidei cunoașterii. Puteau fi sărite sau alese alte etape în evoluția filozofică ? Poate, dar nimeni nu-mi poate garanta că finalmente am fi ajuns la o soluție evolutivă superioară care să satisfacă uniform dorința conștientă de afirmare a tuturor componentelor constitutive ale societații contemporane. Poate că mai este timp, deși nu am fi la prima încercare poate că statul sinarhic ar fi soluția. Filozofic putem dezvolta tot felul de variante , practic poate că cerem prea mult de la o civilizație relativ tânără raportată la scara istoriei .

Mititelul vanghelizator

2008-05-01T13:40:00.009+03:00

1 Mai ,Ziua Internaţionala a Muncii. În anul 1866 a avut loc la Chicago o grevă generală la care au participat peste 35 de mii de oameni, soldată cu mii de morţi. În 1889, 23 de ani mai târziu Congresul Internationalei a doua de la Paris a decretat 1 Mai Ziua Internaţionala a Muncii în memoria victimelor grevei generale aceasta urmând a fi comemorată prin manifestaţii muncitoresti. Cu timpul 1 Mai a devenit sărbatoarea muncii in multe ţări ale lumii, fiind ulterior confiscată de partidele de stânga.
Într-o ţară de 21 de milioane de oameni în care 9 milioane muncesc şi 12 milioane stau, şi în care avem 8 milioane de asistaţi social, sărbătorim si noi cu voioşie ziua de 1 Mai chiar dacă avem, chiar daca nu avem de ce.
Am privit la televizor discursurile PSD-iste din parcul Izvor şi primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost DISPERARE, acesta este forma rictusului de câine otânjit citit pe faţa congestionată a domnului Vanghele. Dacă partidul PSD-ist s-a ocupat de mititeii pseudo-occidentali, acest Benny Hill al spectrului politic de stânga s-a ocupat de divertisment, s-a râs pe săturate de clovnul deghizat în om politic, care se străduia să arate că PSD-ul este soluţia pentru Bucureşti .
Cu ani in urmă dl. Vanghele întreba în stânga şi în dreapta dacă "e şefu ' fo' mangleală cu PSDR-ul asta ?", se pare că între timp şi-a dat seama că da, este o mare "mangleala" devreme ce se umple de ridicol fără pic de ruşine in faţa unei ţări întregi. Ce om din ţara asta mai poate să creadă promisiunile acestui partid corupt care şi-a pus ochelarii domnului Diaconescu să zică lumea că e inteligent ? Cred că nimeni. Cinicul PSD mai întâi se situeaza alături de omul simplu tocmai acela care are mai multă nevoie de sprijin social şi îi spune că este principala sa grijă, îl îndoapa cu mici,îl îmbată cu promisiuni, îl adoarme cu poveşti, îl jefuieşte de vot şi îl abandonează în plata Domnului să se descurce cum o putea dacă a fost prost. Din acest punct de vedere este mai de înţeles demersul partidelor de dreapta care pun în centrul preocuparilor lor - capitalistul, cel puţin acesta este un om care îşi asumă riscurile liber consimţit oricare ar fi acestea inclusiv cele politice.
Dl. Vanghele, varianta ieftina al dl. Gioană, a corupt în încercarea sa de vanghelizare un întreg partid, membrul simplu de partid, naiv şi prost îmbracat cu mâna la vipuşcă şi şapca în suflet îşi pune speranţa de mai bine în şefii lui de pe sticla televizorului, se uită şi viseză să ajungă consilier la primărie şi să se arănesca şi el odată, din păcate nu este drama lor ci a tuturor naivilor care îşi fac speranţe.
În rest resemnare, nimic despre sensul real al sărbatorii de 1 Mai, in definitiv este vorba despre "proletarul" român nu despre dorinţele porceşti al politicianului român indiferent unde se situează acesta pe axa doctrinară. Oricum, o campanie fară entuziasm propusă de PSD şi lăsată pe mâna lui Vanghele a lăsat pană acum impresia unui partid slăbit, lipsit de forţă si credibilitate ,macinat de istoria sa agitată şi plină de figuri triste, un colos cu picioare de lut şi cu o strategie electoarală atât de diluată încat seamana izbitor de mult cu berea care s-a băut in parcul Izvor in varianta sa ulterioară de ... laborator.

Paştele politic

2008-04-30T10:50:00.004+03:00

Primul partid a fost partidul lui Dumnezeu, bazat pe o doctrina cam de dreapta a căpătat cu timpul pe alocuri aspecte radicale care nu prea au dat rezultate. Aşa că o nouă orientare politică bazată pe experienţa managementului situaţiilor a făcut ca doctrina de dreapta să evolueze destul de abrupt către una de stânga, o noua strategie politica , o revoutie in comunicare şi chiar advertising , un nou statut, o noua conducere ... restul este istorie .
Citesc pe bloguri şi pe site-uri comentarii peste comentarii pro si contra Oprescu şi nu mă dumiresc de ce şi cum de am ajuns ca in ziua de Paşti să ne bălăcărim (apropo' "bălăcăreala" imi aduce aminte de Balcani să fie o simplă coincidenţa etimologico-geografică ?cine ştie ? ) în aşa fel în vazul lumii !? . Să fie oare interesul atât de mare încât "securistii" cei noi impreuna cu cei vechi desigur să sfideze zeci si poate sute de mii de oameni ?! Întrebare directă, verde în faţă , raspuns pe măsura - da , aşa de mare este interesul . Bine, bine dar imaginea noastră .. !?, preţul acestei automutilări politice , cine îl va plati ?!.. ar întreba unii, - păi preţul nu îl plătesc politicienii ci noi, talpa, deci nici o problemă, nu ?!
Ceea ce mă intrigă în toată această tevatură este ca toţi "analiştii" ( constat iar o analogie, analişti-anal .. hm !.. ce chestie ?! apropo' daca politica este o "curva" cum pot fi numţi cei care o analizează - şi iar "analizează" .. incredibil o groză de analogii ... şi iar .. nu!.. mă opresc aici !) nu fac decât să studieze forma problemei şi nu fondul acesteia. Oricum într-un fel este explicabil politica o fi ea "curvă" da' e una cu stil monşer, îi trebuie secole sa se rafineze, ori la noi nici timp nu a avut, nici şcoală nu a prea făcut, s-a ales doar o întrerupere de sarcina care a cam afectat-o şi a lasat-o pe drumuri, aşa că deocamdata asta e, ciocnim un ou şi analizăm situaţia nou creata ! Christos a inviat !

Unui anonim ...

2008-04-30T08:34:00.004+03:00

Te ascunzi in anonimat şi te simţi bine, poţi sa spui orice şi nu va şti nimeni cine eşti, desi speriat şi slab de constituţie cu un tremur nervos şi cu un rânjet triumfator îţi asumi anonimatul si trimiţi un e-mail, cât de sublim ..?!, ce act de curaj .. ?! ... ţi-ai dovedit ca poţi, ai trimis e-mailul de pe o pagina de contact păstrând totuşi spaima că ai putea fi găsit şi totuşi ... surpriză ... chiar te-am gasit (IP) ... dar ce importanţă mai are, ca şi când mi-aş bate capul cu toţi viermii inelaţi . Soft in ţara asta se mai produce dar nu şti tu, cât despre muncă, sunt convins ca este o noţiune noua şi abstractă pentru tine dragul meu anonim, aşa că nu-ţi mai bate capul, mai bine linge o acadea si si dă-ten' gărgăriţă .

PS. Nu mai folosii cuvinte urâte nu dă bine la caracter ! ce drk ! fii barbată !

Paşte fericit !

2008-04-26T15:11:00.001+03:00

Doresc tuturor acelora încercaţi sau neâncercaţi încă de soartă sărbatori fericite si speranţa să le ramană vie in suflet căci din păcate în afară de asta si de bunul Dumnezeu nu avem nimic.

Paşte fericit !

Oprescu primar ?! ...

2008-04-26T15:04:00.006+03:00

Am văzut la televizor virulenţa inexplicabilă cu care dl. Diaconescu a reacţionat la şirea că Oprescu are liber să candideze şi m-am întrebat daca omul este sănătos. Mai întai l-am banuit de decenţă si diplomaţie, de neimplicare in mocirla moralei degradate ce ţine loc de politică la noi, dar după aparitia domniei sale la dna. Firea în emisiune mi-am dat seama că din păcate şi ultimile modele de decenţa din ţara asta dispar unul câte unul. Îl apreciez sincer pe Oprescu dar asta nu îmi împiedică judecata, Oprescu a criticat politicul nu justiţia la care a facut referire in câteva rânduri exprimându-şi convingerea că aceasta îşi va face datoria. Această confuzie a domnului Diaconescu va avea un efect dezastruos pentru domnia sa şi PSD deoarece această atitudinea speriată exprimată în maniera violentă, va confirma pentru şi mai multă lume ca unica şansă pentru Bucuresti este acum dl. Oprescu. Ne dorim ca dl. Oprescu să confirme. Cred că ar fi mult prea mult pentru noi ca şi el sa rateze schimbul de valori de la zero către ceva mai mult, pentru că sincer vorbind, dacă nici el nu va reuşi acest schimb nu ştiu dacă se va mai poate întampla ceva bun in ţara asta , bineânţeles ... in timpul vietii noastre.

Ţoapa conţopistă

2008-04-26T13:50:00.004+03:00

Cred ca o cunoasteți ... da exact provinciala dornica de afirmare care face o facultate particulara cu acreditarea in pioneze, într-un târg uitat de lume și se înscrie într-un partid de prefrerinţă la putere, se angajaza la o firma obscura unde își fâţâie cunoștiinţele subţiri si picioarele groase băgate într-o fustă scurtă şi de prefernţă roşie. La început privirea galeşă, uşor tâmpă vrea să lase impresia de inteligenţă, merge o vreme dar cu timpul nu mai păcăleşte pe nimeni . Încrezută şi arogantă reuşeşte până la urmă acţionând pedalele unui farmec palid şi demult apus sa păcăleasca un funcţionar tomnatic de partid să o trimită în capitală. Acolo nu se dezminte. Ajunge unde o trimite partidul, si face ce ştie mai bine adica nimic bun, incurca lucrurile, minte, fură crezând că nu ştie nimeni, nu respecta nimic şi pe nimeni, se străduieşte să pună prostia intr-o noua lumină. Am mai avut ţoape conţopiste in România şi inainte de '89 dar acum parcă sunt şi mai bine reprezentate, sunt lânga noi, se impun cu violenţă, dure şi lipsite de feminitate calca pe bunul simţ face largi demonstraţii impotenţei. Le toleram cu speranţa că timpurile se vor schimba şi odata cu ele si vocaţia prostiei, asta daca suntem optimişti, numai că in ceea ce mă priveşte nu cred că o să trăiesc să văd cu ochii mei mari schimbări, aceste lucruri ţin de educaţie si bun simţ numai că in România avem orice numai asta nu.